Baza societății romane a fost familia în cadrul căreia tatăl avea autoritate absolută, căreia i se supuneau atât soția cât și copiii.
Educația școlară începea de la șapte ani când copiii din familiile modeste mergeau la școli publice iar cei din familiile înstărite erau educați acasă de un pedagog. După vârsta de 12 ani băieții din familiile aris
tocrate studiau retorica, matematică și istorie în școli.
Roma a fost cel mai important oraș al lumii romane ajungând până la un milion de locuitori. În toate orașele romane exista un forum (piața publică), terme (băi publice), apeducte ( conducte de aducțiune a apei). Romanii au fost buni constructori și au realizat drumuri care pot fi văzute și azi (Via Apia), castre (tabere militare), arcuri de triumf dedicate generalilor învingători, domus (locuințe
mari ale celor bogați) și insulae (clădiri cu mai multe etaje unde, în locuințe mici trăiau cei săraci), temple închinate zeilor, teatre. În Roma cele mai importante construcții au fost Colosseum unde se organizau luptele de gladiatori și Circus Maximus unde se organizau întrecerile cu care.
Religia romanilor era politeistă. Ei au preluat majoritatea zeilor din mitologia greacă și le-au schimbat numele. (Zeus-Jupiter, Hera-Junona, Atena-Minerva, Afrodita-Venus, Poseidon-Neptun, Artemis-Diana)
Romanizarea a reprezentat preluarea culturii materiale și a celei spirituale romane de către popoarele cucerite. Cel mai important element l-a reprezentat învățarea limbii l atine. Ca rezultat al romanizării s-au format popoarele romanice vorbitoare de limbi neolatine: italienii, francezii, românii, spaniolii, portughezii.
În anul 79 d. Hr erupția violentă a vulcanului Vezuviu a acoperit cu cenușă vulcanică și lavă orașul Pompei. Tragedia a transformat orașul antic într-un muzeu foarte important al zilelor noastre.
Bibliografie: Magda Stan, Istorie, Manual pentru clasa a V-a, pag.76-84
